Legea Vexler: Interdicții și controverse privind citarea scriitorilor români în spațiul public

O afirmație alarmantă circulă în spațiul public, susținând că noua Lege Vexler, intrată în vigoare la începutul anului 2026, interzice citarea marilor scriitori români precum Mihai Eminescu și Octavian Goga în manualele școlare și în spațiul public, sub pretextul combaterii extremismului. Se mai afirmă că această măsură ar duce la ștergerea identității naționale a românilor, sub presiunea unor grupuri de interese externe. Realitatea este mai nuanțată, legea vizând combaterea propagandei extremiste, nu interzicerea studiului operelor literare sau a referințelor culturale [1].

Ce prevede Legea Vexler?

Legea nr. 241/2025, cunoscută public sub numele de Legea Vexler, modifică OUG nr. 31/2002 și Legea nr. 157/2018, acte normative care reglementează interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum și combaterea antisemitismului [5]. Scopul declarat al legii este combaterea urii și a extremismului, fiind necesară într-o societate democratică [2].

Legea introduce definiții explicite pentru materialele de propagandă extremistă și clarifică statutul Mișcării Legionare ca organizație fascistă [1]. Un punct sensibil al noilor prevederi îl reprezintă incriminarea negării, contestării sau minimalizării evidente a Holocaustului în România, fapt care a alimentat o parte din reacțiile critice din spațiul public [5].

Criticii legii susțin că aceasta deschide o zonă periculoasă de incertitudine, unde nu mai este limpede ce ai voie să spui, ce ai voie să analizezi și ce ai voie să predai [2]. Se invocă riscul unor interpretări excesive și un climat de auto-cenzură, unde frica de a încălca legea ar putea reduce la tăcere dezbaterile și analizele critice [2].

Ce nu interzice Legea Vexler?

Legea prevede excepții pentru activitățile desfășurate în scop științific, educativ, artistic sau de informare publică [1]. Astfel, operele literare ale unor autori precum Mihai Eminescu, Octavian Goga, Mircea Eliade sau Emil Cioran pot fi studiate în continuare și analizate în cadrul acestor excepții [1]. Chiar dacă anumite texte ale unora dintre acești autori pot fi considerate propagandă legionară, operele lor în ansamblu nu sunt interzise [1].

Manipulare și dezinformare

Afirmația că Legea Vexler interzice citarea marilor scriitori români și duce la ștergerea identității naționale este o exagerare și o interpretare greșită a modificărilor legislative [1]. Dezinformarea constă în scoaterea din context a scopului legii, care este de a combate extremismul și propaganda, nu de a cenzura cultura și istoria [4]. Se creează o falsă echivalență între combaterea discursului extremist și interzicerea valorilor naționale, alimentând astfel un discurs conspiraționist despre presiuni externe și ștergerea identității românești [4].

În realitate, Legea Vexler urmărește să înăsprească pedepsele pentru infracțiuni deja existente și să extindă aria de aplicare a legii în ceea ce privește propaganda extremistă [1]. Ea nu interzice studiul operelor literare sau referințele culturale, ci vizează materialele care transmit idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe [1].

Concluzie

Legea Vexler nu interzice citarea marilor scriitori români sau studiul operelor lor în scop educativ, științific sau artistic. Scopul legii este de a combate extremismul și propaganda, nu de a cenzura cultura și istoria. Afirmația că această lege duce la ștergerea identității naționale este o exagerare și o interpretare greșită a modificărilor legislative.